Nicolae Mihoc, actor, candidat PD-L, informator al Securității în 1987

Nicolae Mihoc, actor, candidat la alegerile europarlamentare din 2009, informator în 1987

Publicaţi postare

În cadrul cercetărilor privind dosarul meu de urmărire informativă (DUI), la cererea mea de a se deconspira informatorii care au participat la urmărirea mea, direct sau indirect, printr-o adresă trimisă de Consiliul Național pentru studierea Arhivelor Securității, datată 28 aprilie 2009, mi se comunică deconspirarea identității informatorului MARCEL POPA, în persoana numitului MIHOC Nicolae, născut la 8 iunie 1965 în Hășmaș, județul Arad, fiul lui Nicolae și al Elenei. La o primă vedere, numele nu-mi spunea nimic. Am crezut că este vorba de o greșeală. Dar știind că Direcția de investigații a CNSAS este profesionistă, vigilentă și circumspectă în producerea unor astfel de deconspirări, am reluat totuși lectura dosarului meu. Am găsit astfel numele conspirativ Marcel Popa ca sursă a unei note din 1987 prin care se preciza zvonul, relansat de fostul meu coleg de redacție, universitarul Serafim Duicu (decedat între timp), privind intenția mea de a emigra. Marcel Popa nu mă cunoștea direct. Și-a făcut datoria de informator vigilent. La vremea aceea era student la secția română a Institutului de artă teatrală din Târgu Mureș, absolvit în 1989. Promoţia 1989 era compusă din patru actori : Anda Chirpelean, care se pare că a emigrat în Canada, Ion Goranda, devenit actor la Teatrul "Bacovia" din Bacãu, Suzana Macovei, actriță la Teatrul de Stat din Oradea și informatorul cel tânăr, Nicolae Mihoc. Sper că a fost deja atunci răsplătit pentru silințele sale. Angajarea ca actor la Naționalul din Timișoara să fi fost răsplata? Aici apare surpriza. De ce vor fi fost promovați la 1989 și după aceea atâția actori în lumea politică? Pentru capitalizarea politică a simpatiei publicului, desigur. Dar când erau informatori sau ofițeri de securitate ? Mi-am pus o întrebare bună. Ce va fi făcut Nicu Mihoc în decembrie 1989 și imediat după? Internetul este o adevărată mină de informații. Actorul Nicolae ‑Nicu Mihoc se dovedește un agitator. în balconul Operei probabil. La 25 decembrie 1989 declară în fața mulțimii că după patru zile și-a învins frica și-i îndeamnă la luptă. Ce o fi făcut cu adevărat în cele patru zile? Când vom mai afla astfel de coincidențe, unde foști informatori devin agitatori, vom avea în fine elementele de probă pentru a accepta ca temeinică teza lansată, poate prea devreme, de Radu Portocală, despre natura de lovitură de stat a faimoasei noastre Revoluții de Crăciun. Cartea lui Alex Mihai Stoenescu despre Istoria loviturilor de sat din România riscă să devină, în acest context, un adevărat manual de istorie alternativă. Timisoara 21 Decembrie 1989. Nicu Mihoc, actor și agitator politic. show_1bd22708831212(448, 46); Nicu Mihoc pe 21 decembrie 1989 la Timişoara Asculta mai multe audio Politica » Probabil că și revenirea la Târgu Mureș, ca angajat al Teatrului Național, a avut o semnificație. Mai ales dacă a avut loc în martie negru 1990. Angajările la două Nționale suucesiv erau situații de invidiat. Apoi, mai târziu, Mihoc a fost actor la Teatrul 74 din Târgu-Mureş, ulterior a ajuns director al acestei instituții. Fost director artistic al Teatrului Național din Târgu Mureș. Acum este candidat pe lista Partidului Democrat Liberal. Deci un vechi informator, candidat la europarlamentare. Nume: Nicolae Mihoc Partid: Partidul Democrat Liberal

Afiliere europeana: Grupul Partidului Popular European (Creştin-Democrat) şi al Democraţilor Europeni) Cariera lui Nicu Mihoc a fost carieră post-decembristă, printre altele asemenea. Deconspirarea lui Mihoc este indirect un act politic legal, de verificare oficială a carierei unui viitor deputat european, verificare de care beneficiez și eu, subiectul delațiunii, prin ricoșeu? Probabil că numele său a ajuns pe lista celor care trebuiau verificați, în acest context. O ipoteză, desigur. Mai poate fi oprită ascensiunea politică a unui fost informator ? Despre cariera artistică a aceluiaș, unii zic numai de bine. Nu este exclusă nici cariera politică. " Obstinaţia lui Nicu Mihoc, ajuns la apogeul profesional, este şi ea o eficientă dinamitare a osificării în proiect a campionilor conservatorismului. Naturaleţea abordării personajelor şi a replicilor, prin care, în umbra violenţei lingvistice şi a hazului nebun, vagabondează neîncetat melancolia cine mai ştie cărui inorog, este transferată în timp real spectatorului, într-un neîncetat balet de-a rîsu’-plînsu’. " (Doru Mareş, Al şaisprezecelea „Atelier“ , Observator cultural, Nr. 172 / 3-9 iulie 2008)

Dan Culcer