Dan Culcer publică procesul verbal al unei ședințe de partid în cadrul redacției revistei Vatra, 1986, precum și alte documente conexe. Ele descriu destul de bine atmosfera din redacție înainte și după moartea lui Romulus Guga. Dar nu numai. Secretarul organizației de bază PCR de la Vatra, al treilea în ordine cronologică de la înființarea revistei în mai 1971, după Atanasie Popa și Cornel Pogăceanu, era prozatorul Mihai Sin, cu care, după o relație care ne păruse amândurora că ar fi prietenie trainică, o prietenie lungă, mă aflam în conflict. Au ieșit la iveală de-a-lungul timpului nepotriviri și tensiuni, păstrate la rece o vreme, aparent brusc devenite fierbinți, sursa unora fiind diferențele de clasă, cu implicațiile lor, de la nivelul cultural diferit, a cărui bază era reprezentată în cazul meu de o casă unde exista o bibliotecă mare înaintea de nașterea mea, până la istoria familială unde genealogia strămoșilor mei maramureșeni, deși nobili de opincă, mi-era cunoscută până la m
Vă invit să răsfoiți textele disparate care formeaza unul din volumele Dosarului de urmărire informativă pe care Securitatea mi l-a dedicat, construit, începând din 1972. Mobilizare exagerată, desigur. Mi s-a făcut un serviciu de arhivare, pentru care, cu toată ironia de care voi fi în stare, va trebui să-i mulțumesc, măcar post-mortem, decedatului locotenent colonel Grama Nicolae de la Securitate județului Mureș, responsabil cu neumila mea persoană, caruia îi voi dedica poate notele însoțitoare ale acestui dosar. Uneori Grama, privindu-mă peste ochelarii negri, de adevărat agent, cu o umbră de ironie în ochi, mă lăsa să înțeleg că știe mai multe despre mine, alteori nu a reacționat, chiar când eram agresiv, probabil ca să nu deconspire informatorii care îl ajutau. Printre ei, erau oameni de cultura din Mureș, colegi de redacție la un moment dat. Dar principalele informații le furnizam chiar eu, prin corespondența purtată cu străinătatea, pentru a obține burse de studiu,