miercuri, 4 aprilie 2018

Ședință de partid la Vatra, 1986. Proces-verbal vărsat la DUI

Dan Culcer publică procesul verbal al unei ședințe de partid în cadrul redacției revistei Vatra, 1986, precum și alte documente conexe. Ele descriu destul de bine atmosfera din redacție înainte și după moartea lui Romulus Guga. Dar nu numai.

Secretarul organizației de bază PCR de la Vatra, al treilea în ordine cronologică de la înființarea revistei în mai 1971, după Atanasie Popa și Cornel Pogăceanu, era prozatorul Mihai Sin, cu care, după o relație care ne păruse amândurora că ar fi prietenie trainică, o prietenie lungă, mă aflam în conflict. Au ieșit la iveală de-a-lungul timpului nepotriviri și tensiuni, păstrate la rece o vreme, aparent brusc devenite fierbinți, sursa unora fiind diferențele de clasă, cu implicațiile lor, de la nivelul cultural diferit, a cărui bază era reprezentată în cazul meu de o casă unde exista o bibliotecă mare înaintea de nașterea mea, până la istoria familială unde genealogia strămoșilor mei maramureșeni, deși nobili de opincă, mi-era cunoscută până la mijlocul secolului al XVII-lea, 1650.
Dacă, în raporturile cu Romulus Guga, aceste diferențe nu se făcuseră niciodata simțite ca negative, noi amândoi fiind fii de medici ardeleni, bilingvi, originea făgărășeană periurbană și muncitorească a familiei lui Mihai Sin, povara pierderii timpurii a tatălui său, legăturile acestuia cu una din organizațiile paralegionare de tineret, mi-am dat seama ulterior, îi provocau colegului meu tot felul de complexe, și fobii.
Dar, în această perioadă,
sursele conflictului nostru erau două : una vizibilă - legată de preferința mea, exprimată public, pentru un alt candidat la postul de redactor șef al revistei Vatra, după moartea neașteptată a lui Romulus Guga; a doua - invizibilă, privată - căsătoria mea în 1981 cu Maria Mailat, o legătură de tinerețe a lui Mihai Sin, pe când aceasta, elevă de liceu, fusese iubita colegului meu, profesorul său.
După separație, plecarea Mariei Mailat la studii la Iași, căsătoria ei cu Constantin Pricop, despărțirea de acesta, întoarcerea ei la Târgu Mureș împreună cu fiul lor Tudor, cei doi reluaseră temporar relația, dar o sfârșiseră într-un conflict surd, latent, cu împăcări și rupturi. Iar acest conflict și-a revărsat efectele secundare și asupra mea, martor altădată al furtunoaselor relații dintre Maria și Mihai, ca prieten al amândurora. După cei 12 ani ai unei căsnicii începută în mai 1967,
am divorțat, incapabil să repun pe calea cea bună căsătoria mea cu Silvia Marcu, basarabeancă, profesoară de muzică, căzută în patima beției, cu care avusesem două fete. Despărțirea a fost un lung prilej de bătălii pentru vizite, pentru încredințarea spre creștere a fetelor minor care erau nevrozate, din pricina compartamentului imprevizibil al mamei lor, și în pericol de a fi nesupravegheat în contact cu un pedofil dovedit, un fotbalist, amantul unei prietene a fostei soții. Amănunt bizar, fratele prietenei respective erau ofițerul de securitate Bățaga, prezent ca șef în acest doasar.

În 1981 Maria Mailat a devenit soția mea,

La moartea lui Romulus Guga, provocată probabil de un diagnostic tardiv al unei infestări într-o călătorie în Turcia, cu Entamoeba hystolitica, un parazit, am declarat, cui voia să mă asculte prin cafenele unde ne făceam veacul, dar și în redacție, imediat după ceremonia oficială, unde cuvântul meu prea sincer provocase reacții bizare, că vidul de putere nu e benefic, că grupul nostru nu poate aștepta să i se impună, de către partid, un redactor șef de import, că este preferabil să formulăm imediat o propunere prin promovare din interior, că, deci, eu propun și susțin candidatura colegului nostru; criticul Cornel Moraru. Inițiativa mea a fost considerată inoportună atât de cei formaliști și slabi de înger, cât și de cei care preferau să-și construiască o carieră într-un mod mai discret, fără declarații publice.
Am precizat atunci că în nici un caz nu doresc să fiu redactor șef, că în vremurile pe care le trăim funcția cere compromisuri pe care nu doresc să le fac, că văd în Cornel Moraru persoana capabilă să gereze cu calm și în mod maleabil această dificilă funcție.
În ce îl privea pe Mihai Sin, experiența și anumite semne din ultimii ani de conviețuire colegială mă făceau să cred că a optat pentru interesele sale private, că spre deosebire de mine, consideră că realizarea revistei cere eforturi și implicări personale prea mari, în condițiile de cenzură multiplă și autofinanțare care ni se impuseseră, și că, în calitate de eventual redactor șef, va folosi publicația ca un instrument pentru cariera sa literară și socială, nu ca un obiectiv de interes comunitar și public.
Un singur exemplu: Sin a fost foarte afectat că lui Romulus Guga i-a fost decernată o decorație oarecare, pretinzând că ar avea și el dreptul de a i se recunoaște meritele în același fel. Dorința lui Mihai Sin de a obține o decorație din partea unui sistem pe care, în discuții private, îl abhora, ca și mine, mi se părea atunci și mi se pare acum ca un semn de oportunism și de orgoliu prost orientat.
I-am comunicat sentimentul meu, l-am atenționat că se află într-o gravă contradicție cu sine, oportunismul acesta, pe care i-l cunoșteam lui Romulus Guga, contrariindu-mă din partea unui om pe care îl credeam făcut din alt aluat.
Aceste cîteva precizări sunt eventual suficiente pentru a explica, alături de nedreptatea care consideram că mi se făcuse, prin numirea de către forurile de partid pe un post vacant de câțiva ani, cel de secretar de redacție, a lui Mihai Sin. Incompetent tehnic, ziceam, Sin voia postul pentru motive de onorabilitate socială și de salariu desigur, contând pe transferarea aspectului tehnic, care îl depășea, printre competențele lui Radu Ceontea, grafician angajat recent, ins de talent mediocru dar un oportunist de o clasă superiorară tuturor cunoscuților mei, demagog aproape artist, care își croise o rapidă ascensiune locală.
Văzută azi, din perspectiva documentelor aflate în DUI-"DINU", numirea mea într-o astfel de funcție de conducere, se vădea imposibilă. Nu prezentam nici o garanție pentru Partid și Securitate, se dovedise că nu sunt sincer cu Organele, cutezasem să le contest deciziile, făcusem declarații neconvenabile, eram adică suspect și nu puteam fi șantajat cu ceva, nefiind nici fost legionar, nici homosexual, nici informator cu condicuță.
Revolta mea spontană și publică la comunicarea, într-o ședință de redacție, ridicată la rang de ritual de investitură prin prezența blagoslovitoare a autorităților, a deciziei de partid, care m-a luat prin surprindere, devreme ce fostul meu amic Sin nu mă făcuse părtaș anticipat la avansarea lui socială, se întemeia pe naiva mea credință că meritam răsplata numirii ca secretar de redacție pentru munca mea neremunerată specific timp de trei ani, într-o funcție tehnică pe care o învățasem din mers și cu plăcere. Că această meserie mă interesa cu adevărat, o poate dovedi, post factum, inserția mea profesională în Franța, după 1987, unde m-am perfecționat, firește, și am practicat-o două decenii cu aproape necurmată plăcere.
Acesta detalii sper să schițeze un fundal social și personal pentru documentele de istoria presei pe care le comunic aici. Precizez că depărtarea temporală și spațială de subiect nu mă face imun la o tristețe ce derivă dintr-un sentiment de ratare a unui proiect în care investisem multă energie, din stările de tensiune inutile pe care le trăisem, din considerarea ca excesivă a influenței pe care aceste evenimente au avut-o asupra traiectoriei mele profesionale și intime.

Exista însă un proiect cultural, proiect pe care îl concepusem în lungile noastre discuții cu Romi Guga, între 1968 și 1971, la Cluj și apoi la Târgu Mureș, al unei reviste cu un profil larg, mai puțin literar.
Vestigii ale acestui profil cultural se află în paginile Vetrei editate care, departe de a fi fost o realizare deplină, a fost schițat totuși prin rubrici, prin anumite texte și colaborări. De voi avea timp, voi consemna câteva din liniile directoare și voi preciza textele cu care ele au fost ilustrate. De aceea cred că analiza profilului unei reviste care se vrea mai mult decât un almanah sau un depozit, prin simpla citarea a unor fragmente de editoriale, a unor colaboratori cu sau fără semnificație, mi se pare calea cea mai puțin propice pentru înțelegerea unei astfel de construcți care este un work in progress. Firește Vatra a fost o operă colectivă și contribuțiile substanțiale la profilarea revistei ale unii colaboratori sau redactori nu trebuie uitate. Istoricul Grigore Ploeșteanu, biologul Emil Pora, lingvistul Alexandru Toșa, traducătorii Ioan Mușlea, Andrei Fischof, Tudor Balteș, au dat culoare specifică publicației. Interviurile lui Mihai Sin, ale Mariei Mailat, ale lui Nicolae Băciuț, anchetele, campaniile pentru proza scurtă, pentru satiră fac parte din acest profil specific. Dar în anumite momente penetrarea abuzivă a unor interese strict individuale a deformat profilul stabilit la început. Interesul pentru dramaturgie era determinat mai ales de dorința lui Romulus Guga de a-și susține propria sa carieră de dramaturg.

Așa cum a evoluat după 1987, data plecării mele din România, revista VATRA a fost o revistă foarte bună, chiar în cele mai vitrege momente de după 1987. Și continuă să fie.
Ceea ce mă face să cred că susținerea candidaturii lui Cornel Moraru atunci nu a fost o greșeală din partea mea.
Nimic nu mă poate opri de a face public un material documentar al cărui interes mi se pare evident. Solicit și pe această cale foștilor colegil de redacție, cu care am fost sau sunt în contact prietenesc sau profesional, să se exprime, să facă demersuri similare pentru recuperarea eventualelelor dosare de urmărire informativă care le-au fost dedicate, să-și transcrie amintirile, să le comenteze pe ale mele și mai ales să contribuie la păstrarea și depozitarea corectă, legală a arhivelor revistei.
Unii nu par interesați, alții au tergiversat. Păcat, scrierea istoriei culturale a acestei sumbre perioade de bătălii și compromisuri văzute și nevăzute , merită să fie făcută, până nu e prea târziu. Este o perioadă istorică pasionantă nu doar în sine ci și pentru că e chiar viața noastră. Cea care pare deja să fi trecut.
Dacă nici aceasta viață nu ne pasionează, nu văd ce altceva ne poate pasiona. E probabil singura nostră viață, totuși.


Dan Culcer


MINISTERUL DE INTERNE STRICT SECRET
INSPECTORATUL JUDETEAN MURES EX.2 -Securitate ‚ -Serviciul I-A Nr.105-GN-00178 din 12.04.1985 CATRE, MINISTERUL DE INTERNE Direcția I-A Serviciul V
Urmare raportului nostru nr.105-GN-00178 din 19.01.1985, privind pe numitul CULCER DAN-CONSTANTIN, urmărit de către noi prin d.u.i., raportăm următoarele :
In urma intervențiilor făcute de cel de mai sus la unele cunoștințe din străinătate, a primit o invitație din partea Asociației internaționale a Sociologilor de limbă franceză‚ Centrul de Cercetări Sociologice al Universității Toulouse-Le-Mirail, pentru a participa la cel de al XII-lea colocviu asupra temei : « 1984 și după ‚ individul și mașina socială ": care își va desfășura lucrările între 20-24 mai 1985 în Belgia. Invitația a fost transmisă prin Uniunea Scriitorilor, care a acordat aviz pozitiv. Tot pozitiv au avizat plecarea și organelor locale de cultură din jud. Mureș. Din ultimele informații obținute în acest caz, nu rezultă că obiectivul să aibă în atenție inițierea unor activități ostile în exterior. Avînd în vedere faptul că, dosarul de urmărire informativă « DINU » (CULCER CONSTANTIN-DAN) se află în controlul Direcției I-a, rugăm să ne fie comunicată opinia dvs. în ce privește plecarea acestui elemente în străinătate. Avizul nostru este pozitiv, deoarece neavizarea ar fi de natură a determina pe urmărit să inițieze activități protestatare către organele de partid și de stat la diferite nivele. SEFUL SECURITATII SEFUL SERVICIULUI SS
Colonel ss Colonel
Agoston Alexandru Bățaga Tiberiu
RD.00135-838 GN-GN 2 exemplare


MINISTERUL DE INTERNE STRICT SECRET
INSPECTORATUL JUDETEAN MURES EX.2 -Securitate ‚
-Serviciul I-A

Nr.105-GN-0010022 din 03.04.1985


CATRE, M.I. INSPECTORATUL JUDETEAN CLUJ — Securitate ‚ La adresa dvs. nr.322-SF-0023742 din 21 martie 1985 privind pe numita MAILAT CULCER MARIA, vă comunicăm următoarele : CULCER MARIA ns. MAILAT la data de 17.04.1953 în Tg. Mureș, fiica lui Dumitru și Elisabeta, de naționalitate și cetățenie română, studii facultate, profesia psiholog, membră PCR în prezent activistă la Casa Prieteniei Româno-Sovietice din Tg. Mureș, domiciliată în Tg. Mureș str. Ciucaș apt.1. Susnumita este căsătorită cu numitul CULCER DAN CONSTANTIN, redactor la revista «VATRA » din Tg. Mureș, element cu activitate suspectă pe linia problemei « ETERUL ». In cursul anului 1984 a fost plecat în Franța cu o bursă obținută din partea Centrului Cultural Internațional din Franța. Impreună cu soțul a fost plecată în Franța și CULCER MARIA. Numita CULCER MARIA a fost semnalată cu activitate protestatară, avînd în preocupări defăimarea redactorilor de la revista « VATRA » față de alți cunoscuți în majoritatea cu preocupări literare din țară‚ fiind nemulțumită pentru că, soțul ei CULCER DAN CONSTANTIN nu a fost numit redactor șef al revistei post rămas vacant în urma decesului fostului redactor GUGA ROMULUS.
X apare pentru prima dată ca legătură a familiei Culcer. Dacă se va cunoaște data cînd va veni la Tg.Mureș rugăm să ne fie comunicat pentru a fi controlate preocupările acestuia, cît și contactele cu familia CULCER, prin posibilitățile de care dispunem.


SEFUL SECURITATII SEFUL SERVICIULUI
SS Colonel ss Colonel
AGOSTON ALEXANDRU
BĂȚAGA TIBERIU
RD.00135-825 GN-GN 2 exemplare MINISTERUL DE INTERNE STRICT SECRET INSPECTORATUL JUDETEAN MURES EX.2 -
Securitate ‚
-Serviciul I-A

Nr.105-GN-00178 din 19.01.1985

CATRE,
MINISTERUL DE INTERNE
Direcția I-A
— Serviciul V-

Raportăm că urmăritul nostru « DINU », în ultimii ani manifestă preocuparea de a scrie o antologie a literaturii române din țară și de peste hotare. In acest sens a început să studieze și să prelucreze scrierile unor reprezentanți a-i literaturii române din țară, cît și scrierile unor români stabiliți în decursul anilor în străinătate.
Susnumitul aflîndu-se în contactul organelor noastre în scop de cunoaștere, influențare și temperare, a confiat ofițerului care-l are în legătură despre preocupările lui pe linie literară, sens în care a prezentat și o notă scrisă din care rezultă scopul urmărit și greutațile pe care după opinia lui le întîmpină pentru realizarea proiectului propus (alăturat înaintăm în copie nota prezentată). Pentru a scoate în evidență preocupările urmăritului « DINU », în sensul redat mai sus, raportăm în continuare dialogul realizat (controlat de noi prin mijloace « S ») cu STEFAN BACIU - cetățean SUA de origine romînă, profesor la Universitatea din Hawaii-SUA. Astfel la data de 16 iulie 1984 « DINU » a trimis o scrisoare pe adresa : STEFAN BACIU ‚ DEPARTAMENT OF.EUROPEAN LANGUAGES & LITERATURE 1980 EAST-WEST RD.MOORE 483 UNIVERSITY OF HAWAII ‚ HONOLULU 96822 ‚ USA, cu următorul conținut : Stimate Domnule Stefan Baciu, Mă grăbesc să vă scriu la scurtă vreme după ce am terminat de citit « Praful de pe tobă ». Pentru mine a fost o lectură pasionantă. O lume nu numai literară s-a întrupat în mintea mea și am intrat într-o plăcută stare de alertă, întrebările suplimentare pe care aș dori să vi le punem, împreună cu soția mea MARIA MAILAT, care a citit și ea cartea, fiind multe. Nu știu dacă soluția unui interviu limitat la cîteva pagini ar fi cea mai bună. Mă gîndesc să realizăm un dialog la distanță atît pe teme generale cît și în legătură cu unele amănunte din scrierea dvs. autobiografică. Cum cred că v-am scris deja, aș dori să încep adunarea unui material documentar în legătură cu literatura romînă de dincolo de confiniile noastre statale. E o muncă de o viață scrierea unei istorii literare, dar nu cred că o istorie a literaturii române va putea fi scrisă fără a se analiza literatura publicată în străinătate. Fiind interesat de orice încercare, de adunarea materialului documentar, prima întrebare pe care v-aș pune-o este : 1. In ce a constat activitatea Societății Enciclopedice Romîne din Mexic, ce s-a ales cu materialul adunat de HOREA TANASESCU, cum aș putea afla ceva nou pe această temă ? Imi puteți oferi o adresă din Mexic unde s-ar ști ceva dspre documentele societății ? 2. Scrieți undeva în « Praful de pe tobă » : « ..anii petrecuți la București, Rîmnicul-Vîlcea, Brașov, Berna, Rio de Janeiro, Seattle și Honolulu se află descriși în « MIRA ». Este aceasta titlul unei cărți de memorialistică inedită ? Ați putea să-mi oferiți o copie a cărții, dacă nu a fost tipărită ? Credeți că anumite capitole ar putea fi publicate la noi ? 3. Redacția noastră vă trimite de cîțiva ani revista « VATRA ». In speranța că o primiți cu regularitate, ați putea să vă spuneți părerea despre ea ? Primiți alte publicații din țară ? Pe ce cale ? 4. Ați tradus foarte mult din literatură-poezia romînă și ați publicat aceste traduceri în presa elvețiană, într-o antologie în limba germană. Aveți realizată o antologie a poeziei latino-americane, la cererea comparatistului BASIL MUNTEANU, dar ne-tipărită. Unde credeți că ar putea fi tipărită ? Ați făcut o ofertă Eduturii « Univesr » din București, specializată în acest domeniu ? Pînă la editarea ei, nu ați dori să oferiți « VATGREI » cîteva mostre pentru cititorii cărora, de fapt le este adresată ? 5. Cam ce mărime credeți că are comunitatea românească din statele Americii Latine - Poate fi ea susținătoarea unei edituri romănești, are ea nevoie de așa ceva ? Cine ar putea să o finanțeze ? 6. Memorialistica dvs. vă prezintă ca un adept al cultului prieteniei. Numele de « MELE » dedicate unor colegi de serie, de grup, dovedesc că, practicați o prietenie activă, statornică, dincolo « de moduri și timp ». Ați scris portrete și schițe de portrete ale unor personajel din lumea de dinainte de război, mai ales literați. Ați putea, ați dori să încercați un portret colectiv al seriei ‚ generației din care considerați că faceți parte ? 7. Orice scriitor, se pare, se gîndește la un cititor atunci cînd scrie. Reprezentarea lui poate fi « concretă » sau « abstractă », grupul se poate substitui individului. Eminescu scrie în și pentru grupul « Junimea », în primul rînd. Opiniile, gusturile, dorințele acestui grup l-au influențat chiar și atunci cînd se delimita de ele cu vigoare. Pentru cine scrieți dvs ? Pentru cine năzuiți să scrieți ? 8. Incercați să scrieți o zi obișnuită din viața dvs., acum ? Dar una de acum 20 de ani cum arăta ? Dar acum 30 de ani ? 9. Care este atitudinea dvs. față de scurgerea timpului ? Față de moarte, de boală ? 10. Ce vă ăngrijorează în lumea de azi ? Ce vă bucură ? 11. ION BIBERI se adresa în 1945 unor scriitori pentru a încerca să afle cum va fi, după părerea lor, lumea de mîine ? Revenim la atît de cuprinzătoarea lui curiozitate după aproape 40 de ani. Cum va arăta lumea de mîine ? Poetului I s/au acordat totdeauna daruri speciale, de ce lu l-ar avea pe acela al premoniției ? Ca și Cassandra. 12. Ați putut urmări drumul literaturii române, a culturii române în deceniile care au trecut de la război ? Dacă da, ce valori v-au atras atenția ? Cum puteți accede la cartea românească ? Existâă în America Latină un oficiu de difuzare a cărții ? Daîn SUA ? Ați cumpărat în ultimii ani vreo carte în limba română ? 13. Cum scrieți ? Ați fi putut trăi fără să scrieți ? literatură adică ? 14. Care sunt scriitorii despre care credeți că v-au influențat ? Dar cei care îi iubiți ? (Români-străini) 15. Credeți că s-ar putea scrie o istorie a literaturii române din străinătate ? Ce dificultăți vedeți în realizarea acestui proiect ? Inchei aici șirul întrebărilor care s-ar fi putut lungi, rugîndu-vă să aveți răbdarea și bunăvoința de a le răspunde. Fiecare din ele ar merita poate un spațiu liber de orice constrîngeri. Vă rog să răspundeți în acest spirit într-un dialog pentru azi dar și pentru mai tîrziu. Vă trimit alăturat și copia textului unei emisiuni de poezie de la Radio Tg.Mureș, transmisă de două ori. Sper să primiți acest plic inact. Folosiți vă rog o formă cît mai sigură de transmitere a corespondenței, la nevoie chiar una oficială, fiind documentul istorico-literar este foarte prețios.
Cu deosebită considerație. DAN CULCER.
P.s. Dacă veți crede de cuviință să ne răspundeți, vă rugăm să o faceți cît mai repede sau măcar să ne comunicați acceptul dvs., să confirmați primirea scrisorii. Ultima trimisă cred la 20 iulie 1982, nu a primit nici un răspuns. Nu este un reproș ci doar dorința de a verifica dacă ați primit-o. Evident extul interviuului va apare în forma originală sau nu va apare de loc. Vă asigur de acest lucru pe cuvînt de ardelean Vă rog să meditați la posibilitatea unei colaborări la « VATRA » fie cu versuri proprii, fie cu traduceri din poezia americii Latine. Ba chiar cu eseuri despre fenomenul literar respectiv. Eventual dintre acelea publicate în presa de acolo, pe care le-am traduce. Vă rog să considerați invitația mea drept expresia unei dorințe de a găsi o soluție de colaboare, generată de un crez neinfluențat de conjuncturi. In vara aceasta beneficiar al unei burse oferită de Centrul Cultural Internațional de Cerisy la Salle, France, voi participa la un colocviu pe tema utopiei între 6-16 august.
Cu stimă : DAN CULCER.
La data de 29 septembrie 1984 numitul STEFAN BACIU a făcut următoarea comunicare prin poștă urmăritului nostru « DINU » : Stimate Domnule Culcer, Am primit epistola dumitale. Pe loc am expediat un exemplar din cea mai recentă carte a mea ‚ par avion, « MICROPORTRETE ». Poate o vei primi. Iți spun drept că, fără a fi părtinitor și fără a voi să te supăr, am citit scrisoarea dumitale, suflînd în iaurt. Iată de ce, am primit acum doi ani scrisori identice și chestionare de la tovii SINGIORGIAN, SILVSTRII-TIRNACOP. La un moment dat primul mi-a cerut « Via Roma » 10-15 mii de dolari ca să publice o carte despre mine, al doilea căruia I-am trimis reviste, etc. le-a folosit în seria abjectă contra colegilor mei din exil. Judecă și d-ta ! Am furnizat material unui nebrednic. Mă amuz răspunzînd lent la chestionar. Textul nu va putea apare în « VATRA » dar eu îl voi expedia la « LIMITE » cu un titlu în care lămuresc de ce revistă mi-a fost cerut. De altfel de-a lungul zecilor de ani am fost contactat în acest sens și fără rezultate de MARIA SORESCU, CONSTANTIN NISIPEANU și EUGEN SIMION. Primii doi desigur cu excelente intenții. Dar d-ta știi că omul e sub vremi, ca să nu zicem altfel sau altcum. In emisiunea de radio ai spus că am versuri « minore » ‚ o carte în epoca poeților « majori » ca Beniuc, Casian, Bănuș, Păunescu etc. Te saluta STEFAN BACIU (nepot al Dr.TEOFIL BACIU care a lăsat o casă muzeu la Tg.Mureș). La data de 5 decembrie 1984 numitul DAN CULCER a pregătit și trimis o nouă scrisoare pe adresa lui STEFAN BACIU din SUA cu următorul conținut :
Stimate Domnule Stefan Baciu,
Imi cer scuze pentru întîrzierea răspunsului meu. Am fost prins la întoarcerea din străinătate de angrenajul redacțional și familial (am patru copii, din care trei sînt la vîrsta școlară, iar soția mea lucrează, așa încît ?)
Recunosc că am fost surprins de două dintre frazele dvs. Prima se referă la caracterizarea pe care mi-am permis să o fac în legătură cu una din poeziile dvs. socotită ca avînd accente de « romantism minor ». Formula nu se referea, sînt convins că ați observat, decît la un singur text și nu la poezia pe care o scrieți, în general. Si nu are nici cea mai vagă nuanță peiorativă, fiind o simplă încadrare tipologică. Dar după ușoara dvs.iritare, exprimată prin referințele la nonvalorile literaturii prolectultiste, dogmatice, am înțeles că i-ați acordat o valoare de generalizare pe care nu o avea în intenția mea. Am făcut școala într-o vreme cînd unii dintre scribii pomeniți de dvs. erau singurii « poeți » pătrunși în manuale și am fost eu însumi chinuit destul pentru a nu avea cea mai vagă considerație față de asemenea producții de subliteratură. Nu poate fi vorba deci de a le prefera într-un fel. Emisiunea despre poezia dvs. s-a bucurat de atenție și a fost retransmisă la acelaș post de radio, cei care au auzit-o m-au felicitat pentru inițiativă.
Nu am intenția de a vă cere vreo favoare și cu atît mai puțin vreun împrumut, în genul celui solicitat de Zaharia Sîngeorzan, puteți fi liniștit. Doresc doar să contribui la cunoașterea literaturii române în ansamblul ei, să pun la dispoziția cititorilor informații referitoare la cei mai importanti scriitori români de dincolo de hotarele țării. In condițiile în care unele țări își cinstesc scriitorii « de dincolo de mări » (mă refer la Ungaria, Iugoslavia sau Polonia), întîrzierea cu care astfel de preocupări se manifestă la noi mi se pare vinovată. Nu cred că este cazul să așteptăm dispariția fizică a persoanelor pentru a le folosi apoi textele după bunul nostru plac, așa cum nu cred că, ignorarea, răstălmăcirea unor diferențe de opinie politică poate fi o atitudine motivată ideologic sau estetic, cum nici din unghiul unui patriotism real și nu de paradă. Distanța nu îmi îngăduie să vă fac cunoscute mai în amănunt opiniile mele și modul în care le pun în practică. O fac totuși în treacăt în speranța că mă veți înțelege. Sînt critic literar și obligat prin profesie (și poate prin vocație, caracter) să îmi asum exercitarea spiritului critic. Asta înseamnă că, deși țin foarte mult la valorificarea literaturii române de peste hotare, nu pot renunța la spiritul critic în numele solidarității cu creația românească.
A doua frază pe care aș dori să-mi îngăduiți a o comenta este cea referitoare la intenția dvs. de a încredința răspunsurile la întrebările mele unei publicații românești de la Paris, din convingerea marcată de scepticism (de un scepticism bazat pe experiențe negative), că acele răspunsuri nu ar putea să apară în țară sau că ar apărea trunchiate. Nu am argumente împotriva acelui scepticism, am văzut și eu cazuri în care opiniile cuiva au fost respinse de la publicare, chiar deformate. Dar propunerea mea chiar este un act de refuz al scepticismului. Socotesc că este de datoria mea să încerc a convinge că, un dialog cu dvs. poate și trebuie să fie publicat în « VATRA », întocmai spre folosul literaturii române. Rămîne să-mi acorați șansa de a încerca să realizez acest gest de istorie literară. Așa încît vă rog înainte de a vă decide să încredințați răspunsurile dvs. unei alte reviste, oricare ar fi ea, să vă amintiți că, provocarea vine din partea mea, dacă va fi să fiu înfrînt în încercarea mea de a le face publice în România. Nu uitați totuși că vremurile sînt în mișcare și că, ceea ce în anii 50 părea imposibil azi sau mîine se va putea infăptui. Mai mult, prima serie de întrebări ar trebui să fie urmată de alta, crescută din prima. Vă reamintesc că, aș dori să publicăm la « VATRA » unele dintre textele dvs. referitoare la literaturile Americii Latine. Cred că astfel am putea începe o colaborarea fructuoasă pentru revista la care lucrez, de care mă simt foarte legat, fiindcă am depus aici la picioarele unei construcții care ar pueta să aibă oarecare importanță, ceva din entuziasmul unui adolescent întîrziat, cum mă simt uneori. Nu știu dacă rîndurile mele vă vor convinge. Prin structură sînt adeptul dialogului (care este un gen democratic) și nu gust monologul (autocratic). Vă rog să faceți efortul de a răspunde argumentelor mele fie respingîndu-le cu altele, fie acceptînd soluțiile pe care vi le propun (cu amendamentele eventuale necesare).
Vă rog să contați pe totala mea sinceritate și să încercați a citi, dincolo de cuvinte, sentimentele care mă animă. P.S. « VATRA » vă este trimisă de cîțiva ani. O primiți ? Mă voi adresa pentru recuperarea « Microportretelor » organelor vamale ca și celor ale Ministerului de Interne competente în astfel de cazuri. Sper să am cîștig de cauză. Vă recomand dintre poeții mai puțin tineri pe MIRCEA CIOBANU, ADRIAN POPESCU, VASILE VLAD, iar dintre ultimele promoții pe LIVIU IOAN STOICIU, ALEXANDRU MUSINA, SERBAN FOARTA, MIRCEA CARTARESCU, un poet basarabean interesant este GRIGORE VIERU (editat la noi).
DAN CULCER.

* * *
In cursul lunii decembrie 1984 numitul DAN CULCER a trimis un memoriu pe adresa Tov.Ministru de Interne, Tov.GEORGE HOMOSTEANU, prin care a reclamat reținerea din circuitul poștal a cărții trimise de către STEFAN BACIU din SUA și solicită ca pe viitor să i se permită primirea unor astfel de cărți pe care se obligă să le păstreze în biblioteca personală, fără să fie lecturate de nimeni. La data de 30.XII.1984 fiind întrebați de la cabinetul tov.ministru despre acest caz și care este opinia noastră, noi am raportat că, suntem de acord ca numitul DAN CULCER să primească cărți din străinătaste. Cărțile care este necesar să fie puse sub index vor fi păstrate la sediul redacției « VATRA » sub regim de secret și consultate numai de persoane cu aprobare în acest sens. Pentru documentare în caz, înaintăm alăturat și copia notei prin care DAN CULCER explică intenția de întocmire a unei antologii literare, motivațiile prin care solicită să poată primi cărți din străinătate, cît și activitățile întreprinse pe această linie. La fel înaintăm alăturat textul apărut în emisiunea postului de radio Tg.Mureș despre STEFAN BACIU, cît și nota prezentată de către DAN CULCER după reîntoarcea din Franța unde a fost plecat pe baza unei burse în luna august 1984. SEFUL SECURITATII SEFUL SERVICIULUI SS Colonel ss Colonel AGOSTON ALEXANDRU BĂȚAGA TIBERIU RD.00135-812 GN-GN 2 exemplare Anexă : 11 file MINISTERUL DE INTERNE STRICT SECRET INSPECTORATUL JUDETEAN MURES Ex Nr.______ -Securitate ‚ Nr.00427-0024-12.03.1985 Tov.lcol.Grama N. NOTA EXTRAS In informațiile furnizate de o sursă a organelor noastre rezultă următoarele despre numitul DAN CULCER de la redacția revistei « VATRA » din TgMureș. Pînă la data de 8 martie a.c. acesta a efectuat activitatea de secretar responsabil de redacție, cînd în această calitate a fost promovat scriitorul MIHAI SIN. Această numire a provocat un șoc puternic lui DAN CULCER care a izbucnit cu o serie de acuze la adresa lui MIHAI SIN cu privire la competența sa profesională, care a determinat o replică corespunzătoare din partea acestuia, ajungîndu-se la jigniri reciproce, care a creat o atmosferă foarte neplăcută în redacție. Sursa a mai relatat că numitul DAN CULCER se pregătește pentru o nouă călătorie în străinătate, în mai multe țări occidentale, prin relațiile sale suspuse din Uniunea Scriitorilor rezolvîndu-și un pașaport de serviciu petnru pelcare. De menționat este faptul că sus-numitul a mai efectuat 2-3 « deplasări în occident », « tot în interes de serviciu », însă acestea nu s-au soldat, așa cum era de așteptat, cu scrierea unei cărți, sau de materiale în paginile revistei, rezultînd că acesta s-a ocupat acolo de lucrări consacrate « problemei O.Z.N.-urilor » și alte asemenea probleme străine de preocupările majore ale literaturii române contemporane. Sursa menționează că la ultima ieșire în străinătate a vizitat-o și pe MONICA LOVINESCU, comentator literar la postul de radio « Europa Liberă », rezultînd că sunt în relații destul de apropiate, întrucît ulterior aceasta i-a trimis un pachet de cărți. Este posibil ca și în această nouă călătorie pe care o va efectua DAN CULCER să o viziteze și pe MONICA LOVINESCU, necunoscîndu-se natura relațiilor pe care le întreține cu această persoană care face comentarii denigratoare la adresa literaturii române și a țării noastre la postul de radio menționat. — Intrucît numitul DAN CULCER este în atenția Serviciului I-A, propun exploatarea notei la acest compartiment. ss. Mr.Pogăceanu Alexandru P.A.-S.M. 2 ex. Rd.00422-0096 14.03.1985 MINISTERUL DE INTERNE STRICT SECRET INSPECTORATUL JUDETEAN MURES Ex.2 SECURITATE SERVICIUL I-A Către, M.I. INSP. JUDETEAN TIMIS — Securitate — Serviciul III La adresa dvs.nr.3-PDC0064.897 din 07.08.1985 privind pe numita MAILAT MARIA din Tg.Mureș ‚ Căsuța poștală nr.321. Susnumita este membră PCR și activistă la Casa Prieteniei Româno-Sovietice din Tg.Mureș. Are preocupări literare (încercări de proză și poezie). Se află în atenția noastră că, întreține relații suspecte cu cetățeni străini. Soțul acesteia DAN CULCER ‚ scriitor și redactor la rev. « VATRA » din Tg.Mureș, întreține relații suspecte cu cetățeni străini despre care există date că, ar fi colaboratori al postului de radio « EUROPA LIBERA ». Dacă obțineți ceva date în legătură cu MAILAT MARIA și DAN CULCER, rugăm să ne fie trimise și nouă spre exploatare. CIOCIRLIE LIVIUS, nu a apărut pînă în prezent în informațiile ce deținem noi despre persoanele menționate mai sus. AJUNCT SEF SECURITATE, SEFUL SERVICIULUI ss. col.LUCA MARIN ss Col.BĂȚAGA TIBERIU RD.00135-947 GN-GN 2 exemplare 08.03.1985 105-GN Sursa : « B « N O T A Pe data de 1 martie a fost instalat în funcție de secretar responsabil de redacție al revistei Vatra Mihai Sin. Toți membrii redacției au aprobat numirea, conform hotărîrii Secretariatului Comitetului Judetean Mureș al PCR, la recomandarea Consiliului Culturii și Educației Socialiste și cu acordul Uniunii Scriitorilor. Singurul care nu a fost de acord cu numirea lui Mihai Sin în funcție a fost Dan Culcer. In cuvîntul său el a afirmat că lui I s-ar fi cuvenit o astfel de promovare, mai ales că face de trei ani munca de secretariat de redacție. După părerea lui, Sin nu știe să facă încă această muncă, iar pe de altă partea nu s-a manifestat atît de atașat de redacție ca el. Dimpotrivă, ar fi fost un factor de neînțelegere între membrii redacției. In final a ținut să insiste că obiecțiile aduse sînt obiective, deși a recunoscut pe de altă parte că e vorba și de o reacție subiectivă. Mihai Sin nu a ripostat. De altfel, nu s-a pus problema unui dialog sau a unei discuții asupra unei hotărîri care nu poate fi schimbată de la o zi la alta. Tacit membrii redacției au dezavuat ieșirea lui Culcer, deplasată într-un moment mai degrabă festiv. Oricine știe că promovarea într-o funcție de mare răspundere e o chestiune de cadre în primul rînd. Asupra competenței profesionale a lui Mhai Sin nu există, de asemenea, nicu un dubiu. Notă : Nota a fost prezentată de sursă în urma sarcinilor trasate. Dan Culcer este lucrat prin d.u.i. unde se exploatează nota. Ss indescifr. Lcol. 21.03.1985 105-GN Inf. « B » N O T A Sursa informează că numitul DAN CULCER a intenționat ca în revista « VATRA » nr.3-1985 să introducă un articol de critică literară a numitului ION PETRU CULIANU, scriitor francez de origine română‚ cunoscut de CULCER din cursul anului 1984 cînd acesta a făcut o călătorie pe baza unei burse în Franța. Articolul a fost respins de redactorul șef al revistei MORARU în luna noiembrie 1984, iar CULCER a încercat din nou să-l introducă în revistă. Articolul nu conține aspecte ostile la adresa R.S.România, dar se cunoaște faptul că, ION PETRU CALIANU este reporter la postul de radio EUROPA LIBERA ‚ motiv pentru care forurile competente din cadrul Uniunii Scriitorilor au interzis să I se publice în presă articole ale acestuia. Redactorul șef al revistei MORARU a atenționat pe CULCER în sensul că, de ce insistă pentru introducerea în revistă a articolului în cauză și acesta a dat răspuns că nu a cunoscut faptul că acesta ar avea legături cu postul de radio « Europa Liberă ». Sursa pe viitor va fi mai atentă la scrierile lui DAN CULCER așa cum a primit indicații pentru a preveni publicarea în revistă a unor scrieri ce pot crea necazuri sau care pot știrbi prestigiul revistei. 21.03185 NOTA : Prezenta « notă » a fost dată în urma sarcinilor trasate. Dan Culcer este lucrat prin d.u.i. Nota se expl.la d.u.i. « DINU ». Prin sursa « C », « Anton » și alte posibilități vom acționa pentru controlarea scrierilor urmăritului pentru a preveni publicarea unor maetriale cu conținut ostil. Ss indescifrabil Lcol. De unde a obtinut « Dinu » acest articol al lui I.P.Călianu ? Să nu aibă și alte asemenea materiale pe care să le probage.(sic!) Ce conținut avea articolul lui Călianu ? De clarificat și completat nota cu sursa. Ss col.indescifr. 21.03.1985 105-GN Inf. « ANTON » N O T A Sursa informează că la data de 1 martie 1985 cînd a fost instalat în calitate de redactor șef adjunct și secretar de redacție numitul SIN MIHAI, la discuții a luat cuvîntul DAN CULCER, care a adus insulte la adresa acestuia în sensul că nu corespunde funcției și că această funcție ar fi revenit de fapt lui. Tovarășa Isăroiu cît și alți tovarăși de la Comitetul de cultură ca Ciotea și Hermanovschi au rămas decepționați de atitudinea acestuia. Alți colegi nu au luat parte la discuții pentru a nu amplifica discuții neprincipiale în contextul dar, dat toți redactorii revistei au condamnat atitudinea lui DAN CULCER. MIHAI SIN a pus că insultele lui Culcer ar fi necesar să fie clarificate de către tribunal. A doua zi după ședință redactorul șef a discutat cu CULCER cît și cu SIN, în sensul pentru a nu amplifica certurile și pentru a nu creia dezbinări în redacție‚ problemă care se pare că a fost înțeleasă de cei doi. CULCER este foarte supărat că pe viitor nu va mai fi vioara numărul unu la paginarea și stabilirea conținutului revistei. Despre SIN MIHAI nu se poate spune că ar fi incapabil, din contră este unul dintre scriitorii tîrgumureșeni care are volume de proză apărute și care se bucură de simpatie în rîndul scriitorilor cît și cititorilor. Probabil nu are experiența cuvenită ca secretar de redacție, dar este un om inteligent și curînd se va introduce în această muncă. Sursa apreciază că a fost bună măsura, deoarece acesta lucra de unul singur și căuta în toate cazurile să-și impună voința ignorînd pe ceilalți colegi. 21.03.1985 « Anton » Notă : Nota a fost data în urma sarcinilor trasate. Dan Culcer este lucrat prin d.u.i. Nota se expl.la d.u.i « DINU ». Lcol. Ss indescifr. De stabilit dacă « Dinu » nu se va folisi de acest retext pentru a iniția activități neavenite. Ss col.indescifr. 17.04.1985 105-GN Sursa : « B » INFORMARE In legătură cu indicativul Dan Culcer, informez că după incidentul avut cu Mihai Sin la numirea acestuia în funcție, spiritele s-au aplanat în sensul că în continaure se abține de la discuții neprincipiale cu Mihai Sin. In prezent ca șef de secție, articolele pregătite spre publicare au un conținut mai bun, în sensul că, nu au mai fost respinse de la publicare, cum se întîmpla în mod frecvent mai înainte. Pot aprecia că este atașat față de familie, deoarece face demersuri să aducă cele două fetițe în familia lui, chiar a cerut prin justiție să-i fie repartizate spre educare fetițele. In ce priveșet partea materială se pare că s-a redresat printr-o susținere din partea unui unchi și în continuare are intenția să cumpere o casă particulară (în prezent locuiește la bloc). In redacție își vede de treaba lui și se zbate pentru problemele financiare ale revistei. 17.IV.1985 ss. B Notă : Nota a fost dată în urma sarcinilor trasate. Dan Culcer se află în atenția organelor noastre și urmează să facă o călătorie în Occident. Se fac verificări în vederea acordării vizei. Nota se exploatează la d.u.i. « DINU ». Lcol. Ss indescifr, -Să se stabilească și pe a doua linie pregătirile pe care le face pt.plecare temproară în străinătate. -Să fie dat în consemn și la serv. « T » petnru a-l avea mai mult în atenție. ss.col.indescifr. de acord ss indescifr. N O T A Ambasada RFG, din București str.Rabat nr.21, a trimis obiectivului dvs. « DINU » nr.5-1985 al revistei PRISMA. — ------- - F, A-S-37-nr.006910 din 02.07.1985 - 2 exempl. -RD.nr.015-1019 -exempl. Nr.1 -M.O. 1 bucată repus Ind.105-GN 19.09.1985 105-GN Sursa « B » INFORMARE După întoarcerea din străinătate, (…) Dan Culcer desfășoară o activitate normală în cadrul redacției. Se arată destul de activ. Face propuneri de colaborare, în cadrul rubricilor de care răspunde, unele utile.Deocamdată nu a propus nici un material adus din călătoria din Belgia și Franța. Credem că este încă afectat că nu a fost preferat în postul de secretar responsabil de redacție, deși încearcă (cel puțin aparent) să se apropie de actuala conducere a revistei (probabil pentru a nu pierde contactul cu faza de concepție a activității redacționale, inclusiv a fiecărui număr de revistă). De asemenea, îl vedem preocupat de situația familiei sale, de copii, de locuință, de cariera literară a soției (aici cu unele exagerări, lăsîndu-se parcă prea ușir influențat de relațiile și opțiunile ei). Ar mai fi de semnalat atitudinea sa surprinzătoare față de recenta carte a colegului Anton Cosma, căreia i-a dedicat o cronică mai degrabă de respingere, fapt fără precedent la noi, încercînd să-l plaseze în gruparea protocronistă, ceea ce e profund neadevărat. Revista « Vatra » a manifestat întotdeauna o poziție echilibrată și neutră în viața literară românească de azi. Considerăm că Dan Culcer a procedat așa dintr-un impuls de superioritate și supraevaluare, ce nu-l pune neapărat într-o lumină favorabilă. Dimpotrivă, îl va izola și mai mult în cadrul redacției, unde nu se tolerează nici tămîierea reciprocă, -dar nici confruntările polemice care dăunează unității de concepție și de acțiune, într-un moment cînd în fața noastră stau sarcini deosebit de importante. Începînd cu programul politic din ce în ce mai complex și mai exigent și sfîrșind cu problemele de autofinanțare. NOTA : Dan Culcer a fost plecat cu bursă în străinătate. Este lucrat in d.u.i. și se urmărește poziția după revenirea în țară. Nota se expl.la d.u.i. « DINU » Ss idnescifr. Col. Să se verifice și pe alte linii atitudinea obiectivului Inclusiv în legătură cu cartea lui Anton Cosma. Ss col.indescifr. De acord Ss idnescifr. 01.XI.1985 105/GN Sursa « Mihai » N O T A In comportarea lui Dan Culcer, după reîntoarcerea din călătoria făcută în Occident, nu au intervenit modificră de esență. In cadrul revistei « Vatra » mi se pare în continuare nemulțumit (nemulțumire făcută publică pentru că nu a fost nuit secretar responsabil de redacție). In acest sens, în ședințe și în discuții cu el, conducerea redacției (Cornel Moraru și Mihai Sin) i-au atras atenția asupra unor abateri, ca și asupra unor tendințe de a provoca conflicte și aminozități în redacție. Una din nemulțumirile pe care și le-a exprimat e legată de principiul muncii colective, după părerea lui insuficient exprimat în munca redacționalî. In fapt, cîdva a controlat și a raspuns de prea multe sectoare, încercînd să impună direcția sa asupra orientării revistei, mai ales după moartea lui Romulus Guga. Conducerea revistei a reorganizat de fapt sectoarele revistei, redistribuind mai echitabil responsabilitățile și respectînd principiul muncii colective, cerînd în același timp o mai mare participare a fiecărui redactor la conceperea numerelor de revistă, dar îm primul rînd o mai bună organizare a sectorului de mare răspundere. In numerele 8 și 9 ale revistei, analizînd cartea colegului Anton Cosma, « Geneza romanului romînesc », i-a adus obiecții nefondate, « de rea credință », după expresia lui Anton Cosma, care îi răspunde în nr.10. In acest fel s-a creat un precedent neplăcut la « Vatra ». Inainte de a publica articolul, într-o discuție la care a participat și Cornel Moraru, i-am atras atenția că ar fi fost mai bine să-și publice articolul la altă revistă, dar a insistat, afirmînd că e dreptul lui de critic literar să aibă o atitudine critică chiar față de cartea unui coleg. « Mihai « NOTA : Nota a fost dată de sursă în urma sarcinilor trasate. Dan Culcer este lucrat în d.u.i. pe linia problemei « Eterul ». Sursa a primit în continuare sarcini pentru influențarea și temperarea urmăritului. In scopul menționat sunt folosite și alte surse și mijloace. Lcol.ss indescifr Să se urmărească cu atenție dacă nu preconizează influențarea unor redactori sau colaboratori externi pentru scrierea de materiale interpretative sub acoperirea conceptului său de modernism. Col.ss indescifr. 14.01.1986 105-GN Sursa : « B » Nr. 001105-50-4 Tov.col.BĂȚAGA Sa se facă o notă-sinteză La org.PCR. Ss indescifr. Sursa informează că, numitul DAN CULCER, redactor la « VATRA », văzînd că nu este ascultat așa cum concepe el în cadrul redacției, a întocmit o notă ‚ un fel de memoriu pe care l-a prezentat comitetului de redacție. Redactorul șef Cornel Moraru apreciind că unele probleme ridicate de DAN CULCER depășesc cadrul normal a propus ca acesta să fie discutat în organizația de partid ‚ ocazie în care toți redactorii și-au spus părerea ce se apreciază că a contribuit la temperarea acestuia și trezirea lui la realitate. In nota prezentată numitului DAN CULCER ridică unele probleme care sînt în preocuparea permanentă a colectivului de redacție dar ridică și unele aberații și pretenții irealizabile. După ce a avut loc ședința de partid DAN CULCER s-a adresat redactorului șef Cornel Moraru sugerînd acestuia că el (Dan Culcer) să fie tratat cu preferință în cadrul redacției, fiind mai în vîrstă și făcînd parte din redactorii fondatori al acesteia, să se țină cont de părerile și sfaturile lui, că el nu dorește dispute cu ceilalți colegi. Redactorul șef a comunicat acestuia că și pe viitor vor fi luate în considerare toate propunerile bune în interesul revistei și ar fi intr-adevăr bine să evite dispute și discuții de natură a jigni colegii, că va fi tratat în raport de efortul pe care-l depune în cadrul redacției I s-a spus că nu poate fi tratat preferențial deoarece aceasta ar jigni colegii, deoarece fiecare se străduiește să conducă cît mai bine rubrica încredințată Pentru o mai bună apreciere a problemelor ridicate de DAN CULCER în nota prezentată cît și poziția colegilor acestuia cu ocazia discutării problemelor amintite, sursa anexează nota în cauză cît și procesul verbal încheiat cu ocazia ședinței unde colegii și-au exprimat părerile. Cert este că după data de 21 februarie 1986, cînd a avut loc ședința amintită, DAN CULCER se comportă corect și nici din partea colegilor nu au fost observate tendințe de a-l tracasa pe acesta. 11.03.1986 « B « NOTA : Dan Culcer este lucrat în d.u.i. în cadrul probl. « Eterul «discutarea în organizația de partid a celui în cauză s-a făcut în contextul măsurilor inițiate pentru temperarea și influențarea pozitivă a celui în cauză. Nota se expl.la d.u.i. « DINU ». Ss lcol.indescifr. Solicitați de la « B » Completările stabilite. Col.ss indescifr.
Dan Culcer
Pentru rememorarea cîtorva principii de colaborare
In cei 15 ani de cînd lucrez la « Vatra » am avut ocazia să văd ce consecințe pot avea respectarea sau nerespectarea unor principii de colaborare onestă. De aceea doresc să le amintesc aici și acum. 1. Relațiile cu colaboratorii interni sau externi trebuie să se bazeze pe respectul față de munca lor. E necesară o planificare riguroasă a publicării materialelor sosite sau solicitate, tinînd seama atît de necesitățile redacționale cît și de ordinea sosirii lor, fără ignorarea ierarhică și valorii. Respingerea trebuie făcută cu argumente, amînarea lor trebuie obiectiv justificată, toți colaboratorii trebuie să primească răspuns în cel mult trei luni, comunicîndu-li-se acceptarea sau respingerea, argumentată la nivel intelectual. Promisiunile de publicare trebuie respectate, atunci cănd nu există motive ideologice de respingere, formulare de Consiliul Culturii. 2. Intervențiile de altă natură decît ideologice în text trebuie operate cu acordul colaboratorilor. In cazul în care acordul nu este obținut, textele trebuie publicate așa cum sînt. Nici argumentele de autoritate, nici motivațiile subiective (ranchiună, divergențe de gust) nu trebuie luate în considerare. Imixtiunile subiective care au ca efect cenzurarea opiniei critice în numele unei ?? interne, a unor relații de troc cu persoane influente în lumea literară sau editorială sînt neavenite. 3. Colaboratorii interni se bucură de aceleași drepturi cu externii. 4. Lista colaboratorilor externi se va alcătui de comun acord, pornind de la valoarea lor și nu de la atitudinea lor față de opera redactorilor revistei, fără refuzuri mascate în principii și programe redacționale. 5. Materialele de caracter polemic să fie găzduite într-o rubrică adecvată, reperzentînd opinia autorului. Restrîngerea spiritului polemic împietează asupra succesului revistei, asupra difuzării ei, de care trebuie să ținem seama în condițiile autofinanțării. 6. Este necesară implicarea și publicarea tuturor forțelor locale și din zonă, fără discriminări provocate de caracterul relațiilor noastre personale cu persoanele în cauză. 7. Organigrama redacției trebuie respectată. NU se admit nici încălcări ale responsabilităților stabilite, nici trimiterea la tipar a unor materiale neavizate de către redactori în sectorul lor, fără viza șefului de secție, secretarului de redacție și redactorului șef. Termenul pentru închiderea numărului trebuie respectat de toată lumea, fără nici o excepție. Materialele sosite pe numele conducerii sau a unui redactor să fie predate redactorului de specialitate pentru a fi pregătite pentru tipar și planificate, de comun acord cu redactorul șef. Comenzile de materiale se vor face numai după consultarea prealabilă a redactorului de specialitate, pentru a nu se produce suprapuneri, făcînd apoi dificilă planificarea unor materiale pe teme asemănătoare, identice, ducînd la dizarmonii de sumar. 8. Structura sumarelor trebuie realizată colectiv, în cadrul unor ședințe de propuneri, în care să se definească de comun acord prioritățile, atît în funcție de opinia redactorilor cît și în funcție de indicațiile Consiliului. Respingerea unor propuneri să fie motivată teoretic, nu în baza unor criterii obscure. Odată acceptate și realizate, publicarea lor să nu fie amînată.
9. Pentru evitarea unor încurcături în plata onorariilor în funcție de valoarea materialelor, să se introducă fișele de însoțire cu calificative. Ele să aibă înscrisă adresa autorilor pentru a simplifica procedeele de plată.
10. Este necesară modificarea plafonului de onorarii, cei 7000 de lei de care dispunem fiind insuficienți, în condițiile în care publicăm lunar nu 16 ci 20 de pagini. Întrucît ne autofinanțăm, propun să se ceară în scris majorarea plafonului cu 2000 lei. 11. Paginarea să fie asigurată prin intervenția activă a redactorilor și a secretarului de redacție, în funcție de valoarea și importanța materialului, evitîndu-se, mai ales la poezie, amestecarea personalităților cu debutanții sau cu valorile medii. Selectarea textelor și scurtarea lor să fie realizată, atunci cînd ele depășesc cantitativ spațiul programat, exclusiv de redactori, pe dactilgorame, înainte de a se realiza paginația. Inlocuirea materialelor respinse să fie realizată prin solicitarea opiniei redactorului de specialitate. Să se evite trimiterea la cules a unor materiale în surplus. Pentru clarificarea limitelor cuprinderii revistei, tehnoredacția să prezinte un calcul din care să reiasă numărul total de pagini care poaet încăpea într-un număr, dacă se asigură o ilustrație minimală sau maximală a revistei (adică o reproducere pe pagină, maximum trei). Paginarea să nu fie totuși rigidă, asigurîndu-se un spațiu constant pentru continuări. 12. Hotărîrile interne să fie respectate, fără excepții. Dacă s-a limitat prezența redactorilor la un material pe număr, acest criteriu să fie obligatoriu, inclusiv pentru cei care acum sînt tratați ca privilegiați, indiferent dacă este vorba de rubrici sau colaborări ocazionale într-un domeniu diferit, sau același. 13. Spațiul notelor să fie asigurat pentru fiecare număr, dar redactarea lor să nu fie monopolul cuiva. Să se asigure dreptul de exprimare a opiniei fiecărui redactor, sub semnătură proprie sau pseudonim. Notele nesemnate să fie publicate doar dacă întrunesc unanimitatea redacției. Să se asigure publicarea unor note polemice și să se reflecte activitatea publică a tuturor redactorilor. 14. Să se precizeze în scris sarcinile tuturor redactorilor, inclusiv ale secretarului de redacție și ale tehno-redactorului, atît pentru a le defini limitele acțiunii cît și pentru a evita depășitea atribuțiilor lor, în conformitate cu Legea Presei și cu practica revistelor similare. 15. Să se asigure o respectare echitabilă a diferitelor generații și genuri literare, prin provocarea unor colaboari. 16. Să se definească orientarea programatică a revistei pentru a se asigura exprimarea tuturor direcțiilor și tendințelor literare, în conformitate cu principiul diversității. Această definire să se realizeze în plenul redacției și nu în conclavuri pe strînceană, constituite pe bază de simpatii și antipatii. Opiniile personale să nu fie confundate, după principiul « Revista sînt eu », cu programul publicației, care urmează să fie însă dezbătut în noua noastră situașie, de după moartea lui Guga. 17. Rolul redactorilor este să provoace colaborări și nu să ofere spre publicare doar materialele lro sau cele care le sosesc întîmplător. Ei se vor orienta spre cercetarea portofoliilor redacțiilor de edituri, pentru a oferi în premieră cele mai interesante maetriale ce ar fi de găsit acolo, alături de orice altă formă de căutare a ineditului. Să nu cităm anumite tradiții ale revistei, cum ar fi publicarea primului capitol din romanele în curs de apariție, să valorificăm în continuare experiența publicării unor jurnale inedite etc. 18. Să se asigure redactarea unitară a Suplimentului de istorie, prin aducerea de noi colaboratori dintre ostoricii de prestigiu din toată țara, alături de cei pe care îi avem aici. Să se evite articolele oportuniste ale unor diletanți. Socot că redactarea suplimentului trebuie încredințată unei singure persoane din redacție (calificată) și că consultarea colaboratorului nostru principal trebuie continuată. 19. Să nu se mai repete imixtiunea investiturilor redacționale în terenul relațiilor personale, să nu se aplice decizii de autoritate petnru a pedepsi exprimarea liberă a unor opinii în dezacord cu ale altora. Si, mai ale, să nu se mascheze ranchiunele personale prin așa-zise programe redacționale și prin așa zise măsuri de instaurare ale disciplinei, întrucît orice contradicție în acest domeniu se observă fără prea mare effort și s-a putea să dăuneze prestigiului revistei, prestigiului personal al celor care confundă planurile, bunelor relații colegiale. 20. Să se termine cu supozițiile privind existența unor comploturi de presă, montate de la Tîrgu Mureș sau dn altă parte, împotriva creației cuiva din redacție. Este neavenită extinderea suspiciunii ca și presupunerea că toți vor acționa în conformitate cu metodele pe care cei ce le practică le cred universale. E mai corect să acceptăm cu toții că operele noastre nu sînt invulnerabile, decît să ne explicăm apariția unor comentarii cu obiecții drept expresia unui complot universal, așa cum ne obișnuiese un Ion Lăncrănjan, de pildă. 21. Să fie respectate dreptul la replică și la erată pentru toți colaboratorii interni sau externi, revista să-și apere colaboratorii de atacurile din exterior, dar nu după criterii de amiciție ci în baza unei solidarizări principiale. 22. Să nu se uite că nici o decizie nu este inatacabilă și că există foruri administrative de apel în cazul unor dezacorduri sau a unor abuzuri de putere. Si acum cîteva întrebări la care aștept răspuns din partea persoanelor avizate. 1. De ce nu a apărut erata la filtrele semnate de Stefan Borbely, deși ea a fost acceptată de redactorul șef și figurează în seria ultima semnată pentru bunul de tipar de capul limpede, Mihai Sin ? Rîndurile după B.T. sunt rărire, deci nu e o neglijență a tipografiei și nici a capului limpede. 2. De ce consideră Anton Cosma că prezența lui N.Manolescu la Colocviul nostru despre roman ar fi fost indezirabilă, întrucît a afirmat că între programul lui N.Manolescu și programul revistei « Vatra » ar exista o incompatibilitate. Cine și în ce imprejurare a formulat acest program în astfel de termeni ? Cum se explică atunci prezența lui N.Manolescu printre colaboratorii noștri de pînă acum ? In ce măsură un specialist de talia lui ar fi fost indezirabil la un colocviu național, cu invitați din toate colțurile țării ? Nu putem permite nici aici, la Tîrgu Mureș, ca romîni, să apărem cu astfel de obiective discriminări. 3.Care sunt dovezile lui Mihai Sin că aș fi organizat la Tg.Mureș receptarea critică parțial negativă a cărții lui Anton Cosma ? De ce mă acuză că tonul articolului lui Val. Condurache ar fi fost dictat de faptul că am scris despre el în « Vatra » ? 4. Care este criteriul obiectiv în baza căruia a încercat, tot Mihai Sin, să mă convingă să resping colaborarea lui M.D.Gheorghiu, altul decît cel pe care ni l-a menționat în discuția cu el și Moraru, adică tonul cronicii scrise de M.D.Gheorghiu despre romanul « Ierarhii ». Ce are asta a face cu principialitatea ? 5. Care sunt motivele pentru care Mihai Sin l-a pălmuit pe colaboratorul nostru Teodor Borz ? 6. Care sunt motivele pentru care o piesă, semnată Florin Sicoe, predată de mine colegului meu, nu apare de doi ani ? E proastă, prea lungă, nu se putea cere alta mai scurtă ? 7. De ce nu au apărut articolele comandate de Anton Cosma și publicate după doi ani de așteptare în alte publicații ? E vorba de profilurile despre fondatori semnate de Al.Mușina și Gh.Crăciun. Se leagă nepublicarea lor de calitatea scrisului autorilor ? 8. Rog să se precizeze pricina pentru care am fost obligat să renunț la « Pietre peste rîu ». Nu aș fi adus în discuție aceste cîteva probleme dacă ele nu ar avea o legătură evidentă cu principiile pentru aplicarea cărora am peldat. Cum în discuții personale nu am primit răspunsuri convenabile la aceste întrebări, presupun că este util să le supun atenției colegiului, întrucît, prin însăși natura lor, faptele la care se referă împietează asupra bunei funcționări a redacției și asupra prestigiului ei în mediul social și literar în care trăim. Se spune, în anumite cercuri, că în redacție există conflicte. Nu cred că există conflicte reale, ci mai degrabă că se caută cu lumînarea provocarea unor conflicte. Presupun că punerea deschisă a întrebărilor de mai sus, pentru clarificarea situației, este preferabilă oricărei escamatorii. Am constatat, de pildă, că discuția mea cu colegul N.Băciuț, după apariția unor comune nedumeriri, a fost cu efect pozitiv asupra relațiilor noastre, pe care le consider cordiale, acum. Pe de altă parte, mi se pare că existența în exterior a unei imagini conflictuale despre relațiile dintre noi, alimentată de suspiciuni și sensibilități provinciale, pune în mare încurcătură pe mulți dintre colaboratorii noștri, dintre care unii socotesc că trag scurta din pricină că mențin relații cordiale cu unul sau altul dintre noi, ceea ce, cred ei, ar fi pricina unor acțiuni de represalii din partea altora, cărora faptul pare să nu le convină. Nu cred că în minuscula noastră comunitate intelectuală ne putem permite să lăsăm să planeze astfel de ipoteze și eset bine să evităm deciziile și măsurile care ar putea să le alimenteze. In ce mă priveșet privesc cu nedumerire o anumită orientare a revistei spre intrarea în orbita unor publicații bucureștene și chiar dacă ea este doar aparentă, cred că e bine să evităm ca să se fixeze în mentalul colectiv. « Vatra » s-a vrut o revistă independentă și, în majoritatea cazurilor, a știut să-și păstreze echilibrul și independența pînă acum. Sper că vom reuși să facem asta și de acum înainte printr-un efort colectiv onest și sincer. Dacă e vorba doar de o impresie, cu atît mai bine. 8 februarie 1986 Dan Culcer Prezenta copie este conformă cu originalul Ss indescifr. PROCES VERBAL INCHEIAT AZI 21 FEBRUARIE 1986 în urma Adunării General a Organizatiei de bază a Revistei VATRA Sedința este deschisă de tovarășul Mihai Sin, care salută prezența tovarășului Hermanovski din partea Comitetului Judetean Mureș al PCR. După ce anunță că ședința este statutară se alege un consiliu format dintrei membri : Hermonovski, Moraru și Mihai Sin. Se votează în unanimitate. Mihai Sin anunță ordinea de zi. Informare politică : Evenimente aniversare majore ce urmează a fi reflectate în revistă în anul 1986: Comunicări redacționale și discuții. Radu Ceontea completează ordinea de zi cu discutarea scrisorii adresate de Dan Culcer colegiului de redacție. Se supune la vot intrarea în ordinea de zi a propunerii lui Radu Ceontea. Se votează. La primul punct al ordinii de zi, Nicolae Băciuț face o informare politică- cu accent pe Cuvîntarea tovarășului Nicolae Ceaușescu la Plenara lărgită a Consiliului National al Agriculturii, care a avut loc recent. La punctul 2 al ordinei de zi, Anton Cosma anunță punctele importante care vor fi aniversat în revistă în acest an. Se referă mai mult la partea de istorie literară. Se împlinește un numră rotund de ani de la nașterea unor personalități : 225 de ani de la nașterea lui Petru Maior. In acest sens trebuie să luăm legătura cu Serafim Duicu pentru marcarea casei în care s-a născut Petru Paior. Putem folosi 2 scrisori originale ale lui Petru Maior și eventual încă un articol. Nu se cunoaște luna exactă a nașterii, deci tot anul sînt valabile materiale n acest sens. In acest an mai sînt : în luna octombrie : 125 de ani de la înființarea Astrei. Avem materiale interesante primite de la diverși cecetători : 115 ani de la nașterea pictorului Nicolae Tonitza (aprilie). La capitolul tradițiilor : inițierea unei arhive rebreanu. Avem materiale interesante : Amintirile sorei lui Rebreanu ; interviul Rebreanu și scrisorile lui Emil Rebreanu către fratele său, și o corespondență Rebreanu. In cîteva numere din acest an să dăm ¬º pagini Rebreanu. La pct. trei al ordinei de zi, Mihai Sin, recitește textul scris de Dan Culcer (text existent la procesul verbal de la ședința de colegiu de redacție) Mihai Sin roagă să se facă înscrieri la cuvînt : Radu Ceontea, Ion Peianov, Nicolae Băciuț, Anton Cosma, Dumitru Mureșan, Ion Calion, Cornel Moraru. Radu Ceontea : Imi cer scuze pentru retorică. La citirea materialului am avut senzația unui nou regulament de ordine interioară. Aș dori să se înțeleagă că nu sunt inhibat că nu am vechime la Vatra, pentru că eu de fapt am fost prezent în redacție încă înainte de a lucra, adică de a fi angajat. Ce l-a determinat să-și elaboreze programul acesta în 22 de puncte + 8 întrebări ? Totul pare să sugereze a fi o acțiune în ceasul al 12-lea de a salva revista și onoarea ei de la ruină. Situația de fapt justivă alarma în 22 de rafale pe care o trage D.Culcer ? Este reală sau mimată buna intenție a lui D.Culcer ? Cîte dintre propunerile sale și le poate sprijini cu faptele ce se oglindesc în paginile Vretrei, în practica sa de ani de zile ca șef de secție, machetator, ilustrator, prezentator grafic, tehnoredactor și cap limpede ? Nu cumva între « teoria și pracitca sa există deosebiri prea mari și contradicții ? De pe o poziție care vrea să sugereze izolarea sa voită de « răul » redacțional, neavînd nimic a-și reproșa sieși, D.Culcer trage alarma în chip de S.O.S. făcîndu-mă pe mine să cred că mă aflu în groapa cu lei, într-o redacție Bau-bau, în care, deducînd din cele 22 de puncte ale scrisorii sale, se precizează : — lipsa de respect față de munca celor care colaborează la Vatra — ignorarea valorilor — ranchiuna, divergențele de gust, relațiile de troc între redacție și persoane influente din lumea literară sau editorială — refuzuri de publicare mascate în principii și programe redacționale — neîmplicarea și nepublicarea tuturor forțelor locale și zonale din cauza discriminărilor provocate de caracterul relațiilor personale ale redactorilor cu acestea — respingerea de texte pe baza unor criterii obscure + hotărîri interne nerespectate — monopolul instituit în redacție‚Ķ‚Ķ.. — confundarea programului publicației cu principiul « Revistei sunt eu » — publicarea diletanților în Documentele continuității. In ce nu mă privește direct : - Poate cere pe de o parte unanimitatea, iar pe de alta dreptul de a avea păreri contradictorii în virtutea a ceea ce cu cuvintele sale spune « să nu se uite că nici o decizie nu este inatacabilă. Adică, cum, atacăm de dragul atacului. Unde-i lege, nu-i tocmeală ? Este Vatra o revistă magazin în care să se reflecte și să se cuprindă toate opiniile și orientările literare ? Ori este o revistă cu personalitate specifică ce-i îngăduie electivitatea ? In ce mă privește : Dan Culcer, ca și cum s-ar fi întîmplat vreo gafă în sectorul tehnic al redacției, îmi dă sfaturi, într-un mod anumit de acțiune. Orice sfat bun este binevenit, dacă el vine să sporească randamentul muncii, dar atîta timp cît D.Culcer dă sfaturi și emite critici iar propriile fapte le infirmă, am voie să i le pun la îndoială ‚ cu competența și buna credință care‚ ?? Crede Dan Culcer că machetarea și prezentarea grafică a revistei în chip de sîrbă sau brîu pe opt ‚ prin participarea activă a tuturor redactorilor, cum cere ? Or, treaba asta este a secretarului responsabil de redacție ‚ pe plan ideologic literar ‚ și a celui care ‚ ca redactor ‚ are și sarcina asta. Nu știe el că a macheta și prezenta artistic o revistă este o chestiune de autor, așa cum o chestiune de autor este elaborarea unui articol ? Si apoi cum vede el eficiența acestei munci în grup compact ? Este el amabil să ne pună la dispoziție, din colecția revistei cîteva exemplare dintre revistele pe care, ani la rînd, le-a machetat, paginat și prezentat grafic cu participarea activă a tututor redactorilor ? Iar dacă ar fi să facem acest « brîu pe opt » cine ar urma să ne cînte ? Nu cumva dînsul ? pentru că nu numai veleități de grafician pretinde că are ‚ altfel nu s-ar fi înfuriat pentru « concurență » pe care i-am făcut-o proiectînd grafica hîrtiilor și plicurilor cu antet ‚ ci și de șef de cadre. El a fost învățat mai pe față, mai pe ascuns să uneltească pentru darea afară a redactorilor de la Vatra. Astfel a plecat Atanasie Popa, Vasile Dan, Ion Calion și se lucra febril împotriva lui Nicolae Băciuț, iar în redacție să vină o nouă și vioaie secretară în persoana Mariei Mailat, care a afirmat că Vatra așa cum o fac eu, trebuie retrasă din rețeaua de difuzare. N-am nici un motiv să cred că venirea mea i-a adus vreo bucurie. Dimpotrivă. El însuși se numise secretar responsabil de redacție și a fost neplăcut surprins cînd organele competente nu l-au preferat. Bănuiesc că l-a asumuțat pe Ioan Radin împotriva mea și acum l-a dresat pe Dumitru Mureșan să-mi fie ostil și să ceară, în ședința de colegiu trimiterea mea la o instruire, fiindcă lucrez empiric. Pe lîngă faptul că nu el este în măsură să propună asta, faptul este deplasat cînd vine din partea celui care de 13 ani este angajat cu derogare de studii și cu penalizare la salariu în această redacție. Iar dacă mai adaug că D. Culcer a afirmat că Vatra este kitsch de cînd prezentarea ei grafică și tehnoredactarea cade în seama mea, am o imagine nu numai fizică a tandemului mai nou Dan Culcer ‚ Dumitru Mureșan. Cît privește ținuta revistei, fără să fie o operă de artă, cele 7 numere pe care le-am făcut pot fi comparate cu cele realizate de Dan Culcer și pot fi trase concluziile cuvenite. Si să nu uite că sîmbătă, 1 februarie 1986, la închiderea numărului 2, D.Culcer l-a amenințat pe Mihai Sin în redacție « că dacă vrea tensiuni în redacție le va avea ». Este, se vede și scrisoarea aste un instrument al rîvnitei tensiuni. Semănător de vînt, D. Culcer neîndemnatic a pescuit în ape limpezi, le tulbură pentru planurile sale secrete de politică literară și, se pare, de cadre. Să nu se uite că dînsul a afirmat într-o ședință că se simte pîndit. Dar dovedește a fi pîndar și încă sistematic. Destabilizarea pe care o dorește nu va veni chiar dacă se răzbună pe toată redacția sub masca omului de ordine în dezordinea și disensiunile pe care le coace. Pentru că adesea mi s-a subliniat vechimea redusă în redacție, vreau să mai spun odată și aici că n-am nici un complex din cauza asta, nici nu mi-e frică. Nici nu cred că vechimea, în sine, este o calitate. Dar poate că D. Culcer a vrut să facă o glumă cu scrisoarea, altfel nu-mi explic un anume haz al ei pe care îmi permit, chiar dacă-i involuntar, să-l subliniez cu cîteva adăugiri la propunerile sale : Pentru a avea o evidență clară, ca la redacție să se instaleze un aparat de înregistrare magnetică a convorbirilor telefonice efectuate cu autorii în vederea acceptării modificării textelor propuse. Cei, cu care nu se poate vorbi la telefon, vor trimite acordul de modificare dactilografiat la două rînduri. Toate aceste dovezi se vor păstra într-o casă de fier care trebuie urgent procurată și instalată la redacție. Pe timpul nopții la această casă de fier va face de gardă capul limpede însoțit de un soldat de la compania de pompieri. Propun ca drepturile colaboratorilor să fie întregite cu acelea de a veni la redacție în zilele în care redactorii obișnuiți a absenta lipsesc fără explicație. Dacă colaboratorii externi pleacă în străinătate pe mai multe luni, în baza egalitații cu cei interni, să li se plătească de către redacție salariul întreg pe întreaga durată a șederii în afara țării. Pentru a mări spațiul tipografic în vederea cuprinderii articolelor cu caracter polemic, care nu trebuie numai extins ci generalizat, propun ca trimestial să se editeze un almanah dedicat în exclusivitate polemicilor la care să fie provocați reprezentanții tuturor generațiilor literare. Pentru că nu toată lumea va putea respecta termenul petnru închiderea revistei, propun ca această obligație să-i privească numai pe angajații și colaboratorii revistei. Cu privire la necesitatea rezervării unui spațiu constant pentru continuări, propun ‚ în vederea riguroasei sale valorificări‚ refuzarea oricărui articol care n-ar putea avea continuare. Subliniez termenul « provocare ». In acest stil trebuie specializați măcar 2 redactori care în lipsa provocărilor din exterior, să le declanșeze pe cele din interior. Odată asigurat dreptul la erate, redactarea lor să se facă în termeni care să-i lămurească fără echivoc pe cititori, de genul : « In seismogramele » din nr.8 /1985 repetiția din rîndurile 6 și 9 nu ne aparține «. Alte erate pot avea un ton mai ferm de genul : « Ignoranța paginatorului a făcut ca ordinea textelor să nu fie cea logică la rubrica « Filtre ». Eratele însele trebuie să aibă un caracter polemic și să fie cultivate petnru asigurarea principiului diversității. De altfel, D. C. ar fi bine să dea o erată la propria scrisoare în care, de emoție, punctul 11 se repetă, astfel încît scrisoarea pare a avea numai 21 de probleme propuse atenției, cînd, în realitate sunt 22. Am încheiat astfel ca să se știe că toate cîte le-am afirmat aici mi le asum întru totul și rămîn consecvent lor, acestea fiind răspunsurile și poziția mea față de scrisoarea lui D.culcer. Cred că a vrut să facă o glumă proastă sau un memoriu involuntar. Vreau să cred că este o pornire de moment. Ion Peianov : Eu ani de zile am încercat să-i împac pe cei din redacție. Părerea mea este că ele provin din neînțelegerile Culcer și Sin. A luat cuvîntul apoi Nicolae Băciuț : Ion Peianov încearcă să devieze sensul real al discuției. Nu văd cu relațiile mele cu Culcer ar fi puse alături de cele ale lui cu Sin. De cînd sunt în redacție am simțit tendința de creare a disensiunilor. Sub o retorică caragielescă s-au ascuns mișcări în relații care mă privesc. Fac abstracție de acest material, și vreau să pun și eu tovarășului D.Culcer cîteva întrebări : 1. « Intervențiile de altă natură decît ideologice în text trebuie operate cu acordul colaboratorilor ‚spune D.Culcer. Doresc motivarea intervenției lui D.Culcer într-un material al meu ce trebuie să apară în nr.4-185 la rubrica « dreptul la timp ». Intervenție care a dus la modificarea sensului afirmației mele, ceea ce a dus la măsura scoaterii acelui material din număr de către Consiliul Culturii. Am arătat, în ședință, acest lucru și D.Culcer a recunoscut intervenția sa. Cum rămîne atunci cu retorica imixtiunilor ? 2. Ce ideologie slujește tov.Culcer atunci cînd propune spre publicare texte aparținînd unor autori care vorbesc la postul de radio « Europa Liberă » ? E vorba de un etxt aparținînd lui Ion Petru Culianu, în traducerea lui Dan Culcer. Autorul a participat la mese rotunde la postl amintit, împreună cu Monica Lovinescu, Virgil Ierunce și alții. 3. Care este motivația recurgerii la ilustrații aparținînd unor autori din Franța, Italia ? Cum rămîne cu promovarea valorilor locale ? In același timp mi-a refuzat mi-a refuzat un set de reproduceri după sculpturi aparținînd plasticianului Maxim Dumitraș din Bistrița ? 4. In ce calitate, pentru că a vorbit de abuzul de putere, a refuzat includerea mea în caseta redacțională, în nr.10-1983, fiind angajat la revista Vatra din data de 1.X.1983, existînd acordul Inspectoratului Județean Scolar și a Comitetului Județean de partid. Tovarășul vorbește despre sinceritate : motivație pe care a adus-o neincluderii mele a fost că trebuie să se întrunească o comisie care să aprobe includerea mea în casetă. O minciună sfidătoare la adresa principialității de care face atîta caz. De-abia în nr.11, la insistența mea m-a inclus în casetă fără să mai apeleze la vreo comisie. 5. In ce calitate, cu ce drept, la indicația căror foruri a cerut tov.Bărdășan actele mele de încadrare pentru a se convinge de legalitatea lor ? Cum rămîne cu abuzul de putere ? 6. Pe cine a consultat, din conducerea revistei cînd l-a scos pe Ion Petru Pop din caseta redacțională ? (începînd cu nr.1-84) 7. De ce mi-a refuzat includerea în numărul revistei Vatra a unui grupaj de versuri aparținînd membrilor « Cenaclului Romulus Guga », constituit în memoria regretatului scriitor ? 8. De ce a scos din sumarul revistei un material semnat de tov. Cornel Moraru și care trebuie să apară în nr.2-85. Era vorba de o tabletă în memoria lui G.Hagiu, mort cu cîteva săptămîni în urmă ? Materialul de o filă a fost înlocuit cu o caricatură de Ando. In același nr.2, mi-a scos semnătura de la interviu cu Mircea Cărtărescu. 9. De ce mi-a scos un grupaj de versuri (în rubrica Ferestre) care aveau semnătura redactorului șef ? 10. Care este motivația morală și patriotică a includerii în paginile « Documentelor continuității » a orarului de ybor al TAROM-ului ? Apropos de amatorismul cu care acuză că se face acum Documentele cont. 11. Pe ce se bazează, oare, pe vreo experiență anterioară, tovarășul Dan Culcer în insistența sa de a mă exclude din redacție ? In ce calitate a cerut sprijinul redactorului șef și a lui Mihai Sin petnru a fi dat afară de la Vatra ? 12. Ce informații, ce suport are tov.D.Culcer cînd afirmă că sunt « securist ». 13. Cum rămîne cu prezența în redacție, de care s-a folosit în a-l acuza pe Mihai Sin, în prezența tov. Angela Isăroiu, secretar cu propaganda la Comitetul Județean de partid Mureș, iar tov.Culcer e prezent cel mult o oră pe zi în redacție ? 14. A făcut mare caz din necesitaea continuării serialului său, despre proza scurtă. Nereușind să-și predea maetrialul pînă în 1 febr. Inclusiv, dar susținînd că trebuie să-și continuie serialul, în data de 3 febr. A adus pe Alice Voinescu (cine este ?). Ce are A. Voinescu cu proza tînără ? 15. De ce vede în colaborările la Suplimentul « Scînteii tineretului », organ al CC al UTC o orientare greșită a redactorilor Vetrei, a patru redactori ai Vetrei ? Avem nevoie de aprobarea cuiva din redacție pentru a colabora la altă revistă ? Este tovarășul Dan Culcer directorul nostru de conștiințe ? 17. Cu a cui acord a inițiat o rubrică personală « Scrisori deschise », dar a semnat-o « Vatra » ? A avut acordul unanim al întregii redacții, așa cum îl reclamă acum pentru note ? 18. Ce articol al legii presei stipulează acordul unanim în publicarea unor note ? 19. De ce a refuzat și a făcut pierdute materialele colaboratorului Gavril Mathe care a avut promisiunea redactorului șef că-i vor fi incluse materialele despre kitsch ? Existența unor relații necordiale dintre D. Culcer și Gavril Mathé încă de la Cluj, e o explicație ? 20. De ce a mutat din pagina în care era Jurnalul lui Eliade, un poem purtînd semnătura mea, motivînd, că în pagina cu Eliade nu e bine să fie și altă semnătură, în numărul următor incluzînd un întreg grupaj de versuri cu semnătura lui Ion Neagoș ? 21. Cum își explică faptul că doi dintre colaboratorii pe care i-a susținut, William Totok și Helmuth Seiler și-au făcut cereri de emigrare sau au emigrat ? Eratele să le dea măcar corect din punct de vedere gramatical. Fiindcă ‚ ??? de plecarea tov.Culcer în Franța, paginile de Babel sunt făcute de Doina Pașca, Dan Culcer și Maria Mailat ? A luat apoi cuvîntul Dumitru Mureșan : Cred că activitatea redacției este bună și nu cred că trebuie să ajungem la astfel de discuții. Toate aceste discuții pleacă de la faptul că fiecare vrea să facă o revistă bună. Discuțiile pleacă de la bucătărie interioară. In legătură cu Ceontea : Noi toți în redacție am acceptat că are entuziasm, nu-i contestez studiile. Cîteva argumente : numărul din decembrie a fost dat în mai multe culori, gustul este îndoielnic. De ce trebuie mai multe culori ? Astea îngreunează munca în tipografie. În orice revistă critica nu se ilustrează. Compară ilustrația pe care o făcea Guga cu cea pe care o faci tu. Nu înțeleg ce ai cu continuările și eratele ? Anton Cosma : Exprim regretul că participăm la astfel de ședințe care sunt penibile. Porneesc de la situație care s-a creat din vina unora dintre noi. Eu cred că principalul motiv al acestor situații care intervin, trebuie căutat în spiritul meschin, lipsa de respect față de colegi și urmărirea interesului personal al lui D. Culcer. Trebuie să fie reluat materialul lui D. Culcer pentru că sunt lucruri care interesează pe toată lumea. D. Culcer este principalul răspunzător. Dacă ar fi fost mai înțelept nu l-ar fi prezentat în forma aceasta. Unele probleme vizează probleme reale, multe sunt însă acuzații cu ton de procuror. D. Culcer trebuie să se facă acuzatorul cuiva din redacție. Cele spuse de D. Culcer nu pot avea un rezultat pozitiv, ci dimpotrivă, ațîță conflictele. Se exprimă de sus, ca și cum el ar reprezenta legea morală, și asta jignește. Dacă avea bune intenții putea să formuleze altfel problemele, așa ca să nu fie nimic jignitor. El a folosit ton de rechizitoriu. Multe din întrebările formulate, oricîtă bunăvoință ar avea partea cealaltă, nu le poate aviza pozitiv. Intrebările legate de Manolescu mi le pune mie, ca și cum eu aș fi avut această putere‚ să-l pun eu sau nu pe listă. Majoritatea colaborărilor din revistă n-au fost de nuanța lui Manolescu. Nu înțeleg de ce mă trage la răspundere că nu a fost propus să participe la colocviul Vatra. De ce îi ia el apărarea lui N.Manolescu ? De ce tonul acesta ? Sunt de părere că Dan Culcer poartă principala răspundere că noi ne-am pierdut timpul la această ședință și cred că trebuie să se gîndească mai mult cînd organizează astfel de lucruri care să restabilească « ordinea în redacție ». Trebuie să ne scriem cărțile și nu să ne acuzăm. Oricum, disensiunile dintr-o redacție nu duc la lucruri bune. Ion Calion : Eu am să fiu scurt. Sunt din principiu un împăciuitorist și pașnic. Nu-mi place cearta, și de aici am de tras ponoase. Luînd cunoștință de acest memoriu al lui D.Culcer foarte multe puncte privesc întreaga redacție și nu colegiul de redacție. Si cu esența multora sunt de acord : în ceea ce privește ca revista să fie mai bună. Este vorba de tonul acelui material. De o anumită retorică, sofisticată a redactării care ascunde și altceva decît voința ca revista să meargă bine. Rămîne de neuitat acea ședință cînd Mihai Sin a fost numit secretar de redacție și cînd Dan Culcer a avut o ieșire care a fost cu totul aberantă și a mărturisit că el ar fi trebuit să fie numit secretar responsabil de redacție și nu Mihai Sin. Dan Culcer s-a retras din redacție și încearcă să bage zîzanie, și nu are o atitudine constructivă. A luat apoi cuvîntul tovarășul Cornel Moraru : Nu voi mai repeta ceea ce s-a spus. Pentru mine este bine venită această ședință, pentru că este un fel de test pentru modul în care lucrăm. Simțeam nevoia să mă edific înainte de a lua unele măsuri pentru a intra în normalitate.. Din afară ‚ mediul nostru de aici nu este văzut bine. Impresia este de haos și dezordine. Va trebui să fiu mai exigent. Există o campanie de deliberare care se face. M-a surprins și că s-a ajuns și în mediile maghiare și chiar în climatul de la București. Mi-am dat seama că se pleacă pe o filieră interioară. Nu aș putea să dau exemple concrete. Munca noastră are secretul ei. Trebuie să rămînă aici în redacție. Am să încerc să apăr pe toți cei care lucrează aici. Referitor la Radu Ceontea și Nicolae Băciuț și chiar și Ion Calion, sunt obligat să spun că sunt foarte mulțumit de munca lor. Muncesc mai mult decît ceilalți, să-i privim cu multă încredere și să-i ajutăm. Referitor la unele aspecte : sunt multe lucruri echivoce. Vorbește de relații de colaborare. Eu însumi sunt pentru colaborare. Trebuie să nu uităm că există și o ierarhie în redacție care trebuie respectată. Aceeași ierarhie este și a semnăturilor pe materiale. Formula : abuz de putere ‚ nu e cazul. Pe Mihai Sin vă rog sî-l luați în serios, pe funcția pe care este. Nu eu depind de voi, ci voi de mine. Amenințarea cu fondul de apel ‚ nu-mi place. Referitor la a materiale, la cenzurarea lor : Aspectul ideologic e în răspunderea Consiliului Culturii. Nu-i așa. Problema cea mai grea este problema ideologică. Radu Ceontea : Dan Culcer mi-a spus că nu este treaba mea să vă povestesc pozele ‚ ci cel de la Consiliul Culturii care este un cenzor cu 5000 lei pe lună ‚ Mi-a spus să nu mă erijez într-un cenzor. Cenzorul trebuie educat ‚ a spus Dan Culcer. Cornel Moraru : Vă rog să fiți implicați în problemele revistei. Aici apărăm o instituție. In legătură cu dreotul de a publica la o altă revistă : Suntem 4 redactori care am publicat în Supliment ‚ceea ce nu este bine. Fiecare dintre noi are dreptul de a publica. Contează ce publici și nu unde publici. Prezența noastră în supliment ar dăuna revistei ‚ m-a șocat această afirmație. Se poate publica oriunde, contează ceea ce scrii. Nu mi-a plăcut că în material îl pomenește pe Lăncrănjan. D.culcer are opinia lui despre Lăncrănjan. Vatra să fie o creație colectivă. Pentru ca fiecare să poată contribui la revistă am luat hotărîrea ca să nu mai avem rubrici fixe și nici răspunderile pe sectoare să fie nelimitate. O să primiți o fișă de sarcini, ca să aibă fiecare exact scrise pe fișă sarcinile. Nu vreau să pară că fiecare are feuda lui. - Ideologie, sociologie, filozofie : Cornel Moraru, Dan Culcer - Proză : Mihai Sin, Ion Radin - Poezie : Nicolae Băciuț, Dumitru Mureșan - Critică : Dan Culcer și Anton Cosma - Documentele continuității : Moraru, Cosma, Culcer.

România

Loading...